Despre bijuterii

Bijuteria reprezintă un obiect de podoabă confecţionat din metale sau materiale preţioase şi poate fi împodobită cu pietre preţioase sau semipreţioase. Scopul bijuteriilor este acela de a înfrumuseţa, a etala bunăstarea celor care le poartă sau a completa în mod plăcut şi atractiv o ţinută sau vestimentaţie.

Cuvântul bijuterie vine din limba franceză, bijouterie.

Un scurt istoric al bijuteriilor şi evoluţia acestora de-a lungul timpului:

Bijuteriile au fost întotdeauna parte din viaţa oamenilor, dar în trecut nu erau la fel de accesibile precum sunt astăzi. Se cunoaşte faptul că primele bijuterii au existat acum mai bine de 20.000 de ani, iar printre materialele din care erau confecţionate acestea se numărau scoici, pietre, oase de peşte, lemn sau piele de animale. Metalele şi pietrele preţioase au apărut mai târziu odată cu dezvoltarea procesului de prelucrare a acestora.

Bineînţeles fiecare civilizaţie din evoluţia omenirii şi-a lăsat amprenta asupra prelucrării acestora de aceea vă propunem să descoperiţi mai jos căteva din caracteristicile fiecărei perioade.

Primele popoare la care se cunoaşte producerea bijuteriilor au fost babilonienii şi mai apoi egiptenii. Ȋn acele vremuri cei care purtau bijuteriile erau în principal regii şi conducătorii cărora prezenţa în vestimentaţie a acestor podoabe le conferea un plus de putere şi o imagine a bogăţiei în faţa oamenilor de rând. Totuşi în Egiptul antic bijuteriile încep să fie purtate şi de către marea masă a populaţiei, doar că aceştia foloseau materiale precum pietre, scoici sau oase pentru confecţionarea acestora pe când cei înstăriţi aveau deja acces la aur.

Au urmat civilizaţiile chineză (dragonul şi pasărea Phoenix), indiană (perle, fildeş, rubin, smarald), iar apoi aztecii, mayaşii şi incaşii (aramă, jad, ametist, cupru). Ȋn Grecia antică încep să se dezvolte formele, iar măiestria aurarilor din acea vreme era recunoscută. Cerceii mari, diademele, broşele şi medalioanele sunt parte din specificul acelei perioade.

Imperiul Roman şi-a pus o amprentă importantă asupra folosirii aurului masiv în confecţionarea bijuteriilor. Erau folosite foarte mult inelele şi brăţările (de exemplu brăţara cu formă “şarpe”), iar acestea aveau în general forme de mari dimensiuni. Iar perioada bizantină a fost specifică prin folosirea monedelor în confecţionarea bijuteriilor, în special a lanţurilor.

Evul Mediu şi-a pus amprenta asupra evoluţiei bijuteriilor şi podoabelor începând să se diferenţieze bijuteriile purtate de femei de cele purtate de către bărbaţi. Este o etapă în care tipurile de bijuterii şi modelele se diversifică foarte mult şi încep să conţină accesorii diverse.

Ȋn perioada secolelor XVII – XIX, perioada Renaşterii, se diversifică accesul la pietre preţioase fiind folosite smaraldul, ametistul, topazul sau opalul. Medalionul a fost una dintre piesele cele mai des întâlnite în această perioadă. Iar de asemenea, mişcarea Art Nouveau a reprezentat un alt moment important in evoluţia industriei bijuteriilor cu un plus de atenţie asupra pietrelor preţioase şi formelor deosebite ale acestora.

În prezent...

Ȋn zilele noastre metalele preţioase cele mai căutate sunt aurul galben, alb sau roz precum şi argintul. Există bijuterii purtate doar de femei, altele de către bărbaţi, dar şi bijuterii unisex. Un exemplu sunt brăţările tenis a căror istorie îşi are originea în sportul cu acelaşi nume.

La turneul de tenis US Open din anul 1977, jucătoarea Chris Evert şi-a pierdut brăţara cu diamante motiv pentru care meciul a fost întrerupt. Acela a fost momentul care a atras atenţia asupra acestui tip de brățară, mai exact o brăţară cu diamante în linie, situate unul lângă altul. Prezenţa pietrelor una lângă alta ca într-un cerc nesfârşit sunt un simbol al dragostei eterne.

O scurtă descriere a metalelor:

Aurul este principalul metal preţios din care se confecţionează bijuteriile, un material foarte maleabil. Aurul nu se oxidează în contact cu apa sau cu aerul. Aurul în stare 100% pură este foarte moale, de aceea se aliază cu alte metale obişnuite, comune pentru a fi create bijuteriile. Puritatea aurului se mai numeşte si carataj, avand prescurtarea K sau Kt.

Aurul pur are 24 carate. Aurul de 14 carate are 14 părţi aur pur şi 10 părţi din alte metale, de aceea aurul de 14 carate are puritatea de 585 ‰ (585 la mie), adică raportul între cele 14 părţi de aur pur dintr-un total de 24 părţi de aur pe care le are aurul 100% pur.

Bijuteriile din aur comercializate în magazinele PAM Bijuterii sunt de 14 carate (585 ‰).

Argintul este un metal preţios având culoarea albă-cenuşie, maleabil. Argintul are cea mai mare conductibilitate electrică dintre toate metalele. Argintul este un metal preţios mai ieftin decât aurul.

Argintul este şi el un metal moale, de aceea pentru producerea de bijuterii acesta se aliază cu alte metale, cum ar fi cuprul. Puritatea argintului nu se măsoară în carate ca şi aurul, dar în industria bijuteriilor argintul 925 ‰ (925 la mie) este considerat cel mai pur argint.